Rinosinuzita reprezintă inflamația mucoasei nazale și a sinusurilor paranazale și este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL. Majoritatea episoadelor sunt de cauză virală și se remit spontan, însă unele pot evolua spre forme bacteriene sau, în cazuri rare, fungice. O înțelegere corectă a simptomelor și tratamentului este esențială pentru o recuperare rapidă și pentru evitarea complicațiilor.
Ce este rinosinuzita?
Conform ghidurilor internaționale (EPOS), rinosinuzita este definită prin prezența a cel puțin două simptome, dintre care unul obligatoriu:
- obstrucție/congestie nazală
sau
- rinoree anterioară/posterioară,
La care se pot adăuga:
- durere sau presiune facială,
- reducerea mirosului (hiposmie/anosmie),
- modificări endoscopice (polipi, edem, secreții purulente),
- modificări imagistice (CT) la nivelul sinusurilor.
Clasificarea rinosinuzitelor
În funcție de durată:
- Acută: până la 4 săptămâni
- Subacută: 4–12 săptămâni
- Cronică: peste 12 săptămâni, fără rezoluția completă a simptomelor
În funcție de sinusurile afectate:
- maxilare
- etmoidale
- frontale
- sfenoidale
Afectarea a două sau mai multe sinusuri = polisinuzită
Afectarea tuturor sinusurilor = pansinuzită
În funcție de agentul cauzator:
- virală
- bacteriană
- fungică
De ce apar rinosinuzitele?
Pentru o funcționare normală, sinusurile au nevoie de:
- Permeabilitate sinusală – un drenaj liber la nivelul complexului ostiomeatal
- Transport muco-ciliar eficient – eliminarea mucusului
- Mucus cu consistență normală
Obstrucția, edemul sau secrețiile vâscoase duc la stagnarea mucusului, favorizând inflamația și infecția.
Factori favorizanți:
- viroze respiratorii,
- rinită alergică,
- deviație de sept, polipi nazali,
- imunodeficiențe,
- fumat,
- infecții dentare,
- intervenții chirurgicale anterioare la nivelul nasului sau sinusurilor.
Cauzele rinosinuzitei acute
- Rinosinuzita virală
Este cea mai frecventă formă. Virusurile implicate includ rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale și paragripale.
Doar 0,5–2% dintre cazurile virale evoluează către o rinosinuzită bacteriană.
- Rinosinuzita bacteriană
Cele mai frecvente bacterii sunt:
- Streptococcus pneumoniae (38%)
- Haemophilus influenzae (36%)
- Moraxella catarrhalis (16%)
- Rinosinuzita fungică
Apare mai ales la pacienții imunodeprimați (HIV, diabet necontrolat, pacienți oncologici etc.)
Simptomele rinosinuzitei
Simptome generale:
- congestie nazală;
- rinoree (secreții nazale);
- durere sau presiune facială;
- diminuarea mirosului;
- cefalee;
- tuse;
- febră (mai ales în rinosinuzita bacteriană);
- oboseală;
- halitoză.
Localizarea durerii poate indica sinusul afectat:
- maxilar: durere infraorbitară sau în dinții superiori;
- etmoid: durere la nivelul rădăcinii nasului;
- frontal: durere supraorbitară;
- sfenoid: durere în creștetul capului (vertex).
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se bazează pe:
- consultația ORL,
- endoscopie nazală – evidențiază secreții și inflamație,
- tomografie computerizată (CT) – metoda imagistică de referință,
Alte investigații utile: teste alergologice, analize de sânge, culturi bacteriologice, ecografie, RMN (în cazuri complicate).
Tratamentul rinosinuzitelor acute
- Tratamentul în rinosinuzită acută virală
Este o afecțiune autolimitată, iar tratamentul este simptomatic:
- decongestionante nazale (maximum 5–7 zile),
- antiinflamatoare,
- analgezice,
- corticosteroizi intranazali,
- lavaj cu soluții saline,
- mucolitice,
- antihistaminice (dacă există teren alergic),
- suplimente cu rol imunomodulator (vitamina D, C, zinc).
Dacă simptomele persistă sau se agravează după 10 zile, se suspectează suprainfecție bacteriană.
- Tratamentul în rinosinuzită acută bacteriană
Tratament:
- antibiotic 5–10 zile, terapia de primă intenție (la recomandarea medicului)
- alternative: cefalosporine, fluorochinolone, macrolide (în caz de alergie la peniciline)
- tratament simptomatic asociat
Intervenția chirurgicală este necesară doar în caz de complicații sau eșec terapeutic.
Tratamentul rinosinuzitei cronice
Rinosinuzita cronică fără polipi nazali:
- corticosteroizi intranazali, punem poza
- lavaj nazal,
macrolide administrate pe termen lung pentru efectul antiinflamator.
Rinosinuzita cronică cu polipi nazali:
- tratament antiinflamator local,
- eventual terapii biologice,
- intervenție chirurgicală când tratamentul medicamentos este insuficient.
Cazuri speciale:
- rinosinuzita fungică – necesită tratament chirurgical,
- sinuzita de cauză dentară – tratamentul infecției dentare plus chirurgie ORL dacă este necesar.
Complicații
Pot fi locale sau generale:
Orbitare:
- celulită orbitară, abces orbitar, tromboză de sinus cavernos
Intracraniene:
- meningită,
- abcese cerebrale,
- tromboze de sinusuri venoase
Osoase:
- tumora Pott (complicație frontală)
Complicațiile sunt rare, dar reprezintă urgențe medicale.
Concluzii importante pentru pacienți
- Majoritatea rinosinuzitelor sunt virale și nu necesită antibiotic.
- Tratamentul principal este simptomatic.
- Antibioticul se administrează doar atunci când există semne clare de infecție bacteriană.
- Adresarea către medicul ORL este recomandată dacă:
- simptomele persistă peste 3 săptămâni,
- apar episoade recurente (≥3/an),
- durerea facială este intensă și unilaterală,
- apar complicații (edem periorbitar, tulburări de vedere, febră înaltă).
- Pacientul poate contribui la vindecare prin:
- hidratare adecvată,
- igienă nazală cu soluții saline,
- evitarea fumatului,
- menținerea unui aer umidificat.
Nu abuzați de decongestionante nazale sau antibiotice. Folosiți-le doar la recomandarea medicului, deoarece utilizarea lor excesivă poate agrava simptomele și poate duce la rezistență la tratament.
Articol redactat de Dr. Mihaela Vlăsceanu, medic specialist ORL.
Informații și programări:
Spitalul Sf. Constantin
Calea București nr. 318, Iuliu Maniu nr. 49, Str. Lungă nr. 4
Call Center 0268 300 300
www.spitalulsfconstantin.ro
contact@spitalulsfconstantin.ro