Spitalul Sf. Constantin Cartilajul articular este un țesut conjunctiv hialin, neted, elastic și alb-sidefiu, care acoperă capetele oaselor în articulațiile sinoviale. Rolul său principal este de a asigura mișcări fluide (fără frecare) și de a absorbi șocurile, distribuind uniform presiunea la nivelul articulațiilor. Deși este incredibil de rezistent, este avascular și are o capacitate limitată de regenerare.
Atunci când apare o leziune integritatea acestuia este compromisă, se instalează un ciclu inflamator care accelerează degradarea articulară si poate duce la apariția artritei.
Condroplastia nu este doar o procedură de „curățare”, ci o strategie chirurgicală complexă de conservare a articulației.
Ce este, de fapt, condroplastia?
Condroplastia este o intervenție chirurgicală minim invazivă utilizată pentru a curăța, netezi sau reconstrui suprafețele de cartilaj deteriorat dintr-o articulație. Scopul principal este de a reduce frecarea dintre oase, ameliorând astfel durerea și îmbunătățind mobilitatea.
Spre deosebire de înlocuirea totală a articulației (protezarea), condroplastia încearcă să salveze și să optimizeze ceea ce a rămas din structura naturală a pacientului.
Principalele tehnici de „reparare”
Alegerea tehnicii depinde de scorul ICRS (International Cartilage Regeneration & Joint Preservation Society), care clasifică defectele de la gradul 0 (normal) la gradul 4 (eroziune până la os).
1. Debridarea
Este cea mai simplă formă de condroplastie. Medicul „curăță” articulația de fragmentele libere de cartilaj și netezește zonele rugoase care provoacă inflamație și blocaje.
2. Microfracturile (stimularea măduvei osoase)
Această tehnică este indicată în defectele mici, bine delimitate și implică crearea unor mici perforații în osul de sub cartilajul afectat (osul subcondral).
Aceste orificii permit sângelui să ajungă în zona defectului, astfel se formează un „cheag” care se transformă ulterior în fibrocartilaj (un substitut funcțional al cartilajului hialin original).
3. Mozaicoplastia (OATS – Osteochondral Autograft Transfer System)
Se recoltează „cilindri” de cartilaj sănătos și os din zone ale articulației care nu suportă greutate și se transplantează în zona afectată. Este similară cu montarea unor piese de puzzle pentru a recrea o suprafață netedă.
4. AMIC (Autologous Matrix-Induced Chondrogenesis)
Este o procedură „2 în 1”. Inițial se fac microfracturile (acele mici orificii în os pentru a aduce sânge și celule), iar apoi se acoperă zona cu o membrană specială de colagen.
Această membrană acționează ca o „pătură” care ține celulele la un loc și le obligă să se transforme în cartilaj de calitate, nu doar într-o simplă cicatrice.
5. ACI (Autologus Chondrocyte Implantation)
Această tehnică implică două etape:
Pasul 1: Se recoltează artroscopic celule din cartilajul pacientului.
Pasul 2: Celulele sunt trimise la un laborator specializat, unde sunt „multiplicate” timp de câteva săptămâni, până se obțin milioane de celule noi. Acestea sunt apoi reimplantate în defectul chondral.
6. MACI (Matrix Induced Autologus Chondrocyte Impalantation)
Celulele crescute în laborator „plantate” pe o membrană specială de colagen si apoi e utilizata pentru a repara defectele cartilajului.
Când este indicată procedura?
Leziunile cartilajului articular nu provoacă întotdeauna simptome. Faptul că nu există durere nu înseamnă neapărat că leziunea nu cauzează probleme.
Aceasta procedura este recomandată în special pentru:
- Leziuni focale: defecte bine delimitate, nu o degenerare generalizată a întregii articulații.
- Pacienți activi: persoane care doresc să își păstreze mobilitatea.
Recuperarea: Cheia succesului
Intervenția chirurgicală este doar jumătate din proces. Cartilajul are nevoie de timp și de un mediu controlat pentru a se vindeca.
Articol realizat de doamna Dr. Bianca Chiorean – Medic Primar Ortopedie – Traumatologie